Calusarii intre traditie si magie ~ Calusarii – The mystical dancers ~ welcome2romania.wordpress.com


ANTREC-ALBA Transilvania1

Dansul calusarilor vine din negurile timpului, fiind de origine precrestina. Dansul a fost legat ca origine si de stravechiul cult al Soarelui. Dansul Calusarilor se practica in sudul tarii, dar si in Moldova de Rusalii. Cu toate ca de Rusalii se sarbatoreste Pogorarea Sfantului Duh, romanii i-au asociat acestei sarbatori si semnificatii magice. De Rusalii se sarbatorea in trecut Rozalia, sarbatoarea trandafirilor.

WELCOME TO ROMANIA !


Traditia calusarilor vine din vremuri stravechi si e nascuta din credintele pagane pre-crestine. Pe vremuri calusarii erau preoti ai cultului solar. Condusi de un mare preot- devenit vataf dupa raspandirea crestinismului – dansurile lor erau mai mult decat initiatice. Erau exorcizante. Marele preot era cel care implora zeul sa il ajute si el insusi conducea mica armata a calusarilor care se razboiau cu duhurile rele ce puneau stapanire pe sate. Mai mult, calusarii depuneau un juramant al tacerii, doar vataful avand voie sa vorbeasca. Din cand in cand, la indemnurile vatafului, calusarii scoteau anumite strigate de lupta. S-a constatat ca atat juramantul de tacere cat si strigatele de lupta isi aveau rolul lor mai mult decat important. Cercetari de ultima ora in domeniul energetic au demonstrat ca pentru fiecare cuvant rostit organismul cheltuie o anumita cantitate de energie.


Xenophon ( Anabasis, VI,I 5-6) descrie astfel dansul tracic al sabiilor: “Dupa…

Vezi articol original 890 de cuvinte mai mult

Anunțuri
Povestile zilelor saptamanii

Povestile zilelor saptamanii


O națiune care nu-și respectă trecutul și obiceiurile creștine, un popor care-și pierde credința și nu cultivă iubirea față de moșie și strămoșii săi este un popor condamnat la pieire” (Nicolae Iorga)

Numele celor şapte zile ale săptămânii sunt determinate, în toate ţările de limbă latină, de cele şapte planete cunoscute în Antichitate. În ţările anglo-saxone numele zilelor săptămânii vin de la zei şi planete1.ZILELE-ASTROLOGICE-ALE-SAPTAMANII

Nenumărate studii ne vorbesc despre existenţa unei filozofii populare transmise prin generaţii, despre paradigma timpului la ţăranul român şi chiar existenţa unui timp etnologic, specific satului românesc.

În folclorul românesc zilele sunt nişte făpturi, ce înainte vreme umblau pe pământ. Ele au sufletul lor, de aceea avem zile bune şi zile rele, zile îmbelşugate şi zile sterpe. Unele zile sunt figurate de sfinte, altele de sfinţi, zile femeie şi zile bărbat.
În folclorul românesc se povesteşte că:

  • Luni e bărbat şi e bun pentru orice început, el ţine cheia celei dintâi porţi a ceriului, iar când treci pragul spre lumea de dincolo îţi arată drumul pe care trebuie să apuci;
  • Marţi e tot bărbat, e ziua Sfântului Ilie, o zi pocită însă, o zi rea în care mai bine să nu începi nimic şi nici la drum să pleci, iar postirea se ţine pentru duşmani;
  • Miercuri e femeie, o zi bună, solară, în care se posteşte pentru Maica Domnului;
  • Joi/a e bărbat/femeie, o zi norocoasă aflată sub protecţia Sfântului Neculai, benefică dragostei şi căsătoriei;
  • Vineri e sora Duminicii, una dintre cele mai încărcate zile de sacralitate, ce stă sub semnul Crucii dătătoare de viaţă, pentru care se şi posteşte;
  • Sâmbătă e tot femeie, însă e zi nefastă, ziua în care se aduc ofrande moşilor de neam, când cerul se deschide, iar morţii se uită să vadă dacă au primit ceva din lumea celor vi. Mai bine să nu începi nimic, nici drum nici lucru şi îndată când te scoli, trebuie să-ţi faci cruce, căci dracii rod toată săptămâna lanţurile diavolului, iar sâmbăta se mai ţin doar într-o cruce;
  • Duminica e o sfântă înveşmântată în alb, unii spun că ar fi verişoară primară cu soarele, alţii că ar fi mama Mântuitorului, e o zi solemnă, festivă, luminoasă, cea mai bună şi mai frumoasă dintre toate, ziua învierii, a rugăciunii, a bucuriei, a nunţilor şi a jocurilor.
    Tineri din Pâclişa în straie de sărbătoare - 1950

    Tineri în straie de sărbătoare – 1950

    du-te-soare-vino-luna-sanzienele-imbuna-13578236

În afara personificării mitice, folclorul românesc acordă unor zile ale săptămânii din an, caractere faste sau nefaste. Putem vorbi de un calendar al credinţelor sau superstiţiilor numite băbeşti, referitoare la zilele săptămânii şi cultul special ce trebuie să li se acorde – zilele ce se ţin. După desinenţă sau cuvântul adăugat la numele unei zile se distinge caracterul fast sau nefast al zilei. Marţea Neagră e nefastă, Joia Verde parţial nefastă, culoarea denotă în acest caz natura agrară a zilei. Nume precum Marţolea sau Joimăriţa personifică caracterul nefast, pentru că sunt dedicate unor semidivinităţi răufăcătoare. Nefaste sunt şi zilele care se ţin pentru gadine/animale sălbatice, astfel Filipii sunt zile ce se ţin pentru apărarea de lupi, un semizeu Pastor al lupilor, iar zilele lui Moş Martin se ţin pentru apărarea de urşi. În Oltenia exista un calendar al ciumercelor, care se ţin eşalonate pe zile şi săptămâni, după mersul epidemiilor de ciumă ce au avut loc în satele olteneşti.

Zilele Babelor şi ale Moşilor la început de primăvară, sunt când faste, când nefaste, după cum le socoteşte fiecare dintre noi că răspund la dorinţele de a prevedea firea, caracterul sau intemperiile bune sau rele din anul în curs. Se ţin zile pentru a nu fi oamenii pociţi, de Rusalii, Iele, Dânsele, Vântoasele etc., ce personifică semidivinităţi, care pot fi când faste când nefaste. Sânzienele sunt zile proprii farmacopei medicale şi erotice care culminează cu noaptea de sânziene.
Zilele de Paşti, Paştile blajinilor, Crăciun etc., au ritualul lor fast şi bogat.

Alături de folclor sunt obiceiurile creştineşti.

Cunoscând marele folos al puterii rugaciunilor, ce Sfintii Părinti au alcătuit, pe lângă cele sapte laude, pe care fiecare crestin este dator a le citi zilnic si alte laude duhovnicesti educative, doxologii si felurite cereri, sunt rugăciuni pentru fiecare zi a saptamanii2.

Sursa Foto: Jurnalul Naţional, colecţia Sofia Florea

Sursa text:  1 Zilele săptămânii, 2 Rugăciuni Sf. Nectarie

3. Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an. Dicţionar, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997

4. Elena Niculiţă-Voronca,  Datinile şi credinţele poporului român

Colecţia Jurnalul Naţional, antrecalba

Parcul Natural Frumoasa din judeţul Alba


În nuvela Valea Frumoasei publicată în 1938 precum şi în alte povestiri, Mihai SADOVEANU descrie cu multă admiraţie aceste locuri cu nume de basm. Parcul Natural Frumoasa se întinde pe teritoriul administrativ al 24 comune din judeţele Alba, Hunedoara, Sibiu şi Vâlcea, iar 31% din suprafaţă se află în proprietate privată. Parcul este compus din trei masive montane – Cindrel, Lotru, Şureanu – din grupa munţilor Parâng. Aceste entităţi muntoase sunt despărţite de râurile Sadu, Frumoasa şi Sebeş. Forma întregului relief este rotunjită ca urmare a sculpturii într-o alcătuire geologică uniformă din şisturi cristaline. Situl prezintă un relief glaciar bine păstrat, Iezerul Mare, Iezerul Mic şi Iezerul Şureanu fiind cele mai reprezentative circuri glaciare din zonă. În aria parcului se pot diferenţia etaje de vegetaţie – păduri, poiene, pajişti – care se succed pe verticala muntelui de la subalpine către zone alpine de o neasemuită frumuseţe. Valea-Sebesului Manastirea-Oasa Continuă lectura

Lespezi de piatră pentru gătit


„Arta populară este o artă primitivă. De aici rezultă farmecul ei,
de aici şi pericolul, din ce în ce mai ameninţător,
al cotropirii şi nimicirii sale în faţa presiunii vieţii moderne”

(G. M. Cantacuzino, Frumosul românesc în concepţia şi viziunea poporului)

 

Am poposit de curând în casa meşterului Nicolae TOMUŞ din satul Bărăşti, comuna Albac.  La casa lui poţi ajunge mai greu iarna, dar vara efortul de la urcuş este răsplătit de uimitoarea deschidere asupra Văii Arieşului. Peisajul încântător îţi umple inima de bucurie. Am plecat pe la amiază din centrul comunei, de la casa lui Horea.Albac1 Deşi era încă zăpadă şi afară ningea intens, cu o maşină de teren a familiei POPA în mai puţin de o oră, am ajuns la casa meşterului, pe care l-am găsit, despicând direct din stâncă o lespede de piatră, în spatele atelierului. Am rămas surprins de uşurinţa cu care manevra un topor cu coada scurtă şi de faptul că piatra era atât de moale.
Fără să schimbăm prea multe cuvinte acest om m-a cucerit prin firescul explicaţiilor şi simplitatea vorbelor. Fără îndoială, că recomandarea unui alt moţ, Ioan POPA, mi-a deschis inima renumitului meşter.
Nicolae TOMUS1Festivalul Toamnei3Într-o zi de târg meşterul poate vinde chiar şi 20 de lespezi de piatră. Puteţi şi dumnevoastră să cumpăraţi cu 150 lei o minune de gătit chiar şi pe aragazul de acasă.
Tot ce trebuie să ştiţi este că lespedea trebuie mai întâi călită prin încălzirea treptată şi ungerea cu un strat subţire de ulei sau grăsime, operaţie ce trebuie repetată de două sau trei ori. Apoi puteţi deveni un expert în coacerea atât de renumitelor plăcinte pe lespede. Nu uitaţi totuşi să o întrebaţi pe mama sau bunica cum se face aluatul pentru coptul pe lespede. Nu puneţi ulei sau grăsime pe lespede atunci când o încingeţi pentru copt!.
Festivalul Toamnei4Nicolae TOMUS5
Mulţumesc Nicolae TOMUŞ pentru lespedea primită în dar.  Sper să ne vedem şi la vară, în această legendară Ţară a Moţilor.

Materiale suplimentare:
realitatea.net
cazaretransilvania
antrecalba

Zodiacul arhaic românesc – Gromovnicul şi Trepetnicul


Basmele populare româneşti sunt parte a memoriei colective, un instrument puternic pentru a pătrunde tainele creaţiilor colective din zonele rurale, ce cuprind năzuinţa veşnică a tuturor oamenilor pentru ca  binele să învingă răul. Tâlcul acestor creaţii poate fi asociat unui zodiac arhaic:     …Universul mitologic romanesc se întâlneşte cu misterul astrologiei. Deşi o parte dintre toate aceste creaturi sunt fiinţe malefice, toate acţiunile lor sunt finalizate cu beneficii pentru eroul popular. Datorita lor, acesta devine mai puternic şi îşi finalizează traseul iniţiatic, simbolizând astfel echilibrul dintre bine şi rău, lumea oamenilor şi Tărâmul Celalalt. Fiecare fiinţă mitologică în parte poate fi asociată cu destinul unui om, în funcţie de data naşterii…1

zodiac-Voronet

Zodiac – Mănăstirea Voroneț

zodiac-Voronet1

Zodiac – Mănăstirea Voroneț

Codex Neagoeanus este un manuscris de texte populare, copiat în 1620 de Popa Ion Românul/Vlahul din Sânpetru, judeţul Braşov. Acesta cuprinde şi un Zodiac: …Cea dintâi carte ieşită din tiparniţa instalată la Alba Iulia, cu materialul adus din tipografiile muntene ale lui Matei Basarab, de către Vlădica Ghenadie, cuprinde alături de câteva texte religioase, o Pashalie şi 2 cărţi de prevestire: Gromovnicul şi Trepetnicul. Cartea a fost tipărită, după toate probabilităţile, în 1639. Texte de prevestire circulau însă, în literatura noastră, înainte de această dată. Dovada ne-o înfăţişează Rojdanicul sau Rujdeniţa copiată în anul 1620, în satul Sîmpetru din Ardeal. Rojdanicul, sau cum i s-a zis mai târziu, Zodiacul, este cartea care prevede caracterul şi viitorul omului după luna sau după constelaţia în care s-a născut. Textul Rujdeniţei se află, precum se ştie, în aşa-numitul Codex Neagoeanus…2, din  epoca post-coresiană după cum ne spune B.P. HAŞDEU. Despre Gromovnic ne spune Rabinul Mozes GASTER (fragmente din articolul publicat de Alex TURCU în 2011…2) …Ideea fundamentală a tuturor prevestirilor este, că nimic nu se întâmplă în lume, fără vreo cauză oarecare şi că toate lucrurile lumei acestea stau într-o legătură misterioasă între dânsele. […] La noi [Gromovnicul] a venit…de la slavi, precum arată şi numele, care se derivă de la grom: tunet. Iar slavii au luat-o, ca mai toată literatura lor, de la grecii care au asemenea gromovnice[…]. Pe lângă Bromtologium posedă grecii şi încă un Sismologium adică prevestiri [de] cutremur[e].[…] Prezicerea zilelor bune şi negre – obrocirea, se face în funcţie de lunile anului, zilelor lunii  şi pe baza interpretării tunetelor, fulgerelor sau semnelor clătinării/bătăii ochilor, buzelor etc. Se face chiar o clasificare a zodiilor – numele arhaice: 1. Berbecele; 2. Viţelul; 3. Fata;

Codex

Codex Neagoeanus

4. Peaştele – aceste zodii sunt bune; 5. Gemănul; 6. Cumpăna; 7. Vînătoriul; 8. Udeala – aceste zodii sunt de mijloc; 9. Racul; 10. Leul; 11. Cornul de capră; 12. Scorpia –  aceste zodii sunt rele. În 1993, după decenii întregi de interzicere şi uitare, Gromovnicul dintre cele două războaie, vede din nou lumina tiparului la Editura Poarta Orientului din Iaşi…3.

Am extras pagini în care apare şi anul 2015:20152015 Sursa text:

  1.       Horoscop-mitologic-românesc
  2.        Zodiacul-românesc
  3.        Gromovnic-din-bătrâni
  4.        antrecalba

Sursa foto: Wikimedia, Pinterest

Noaptea Anului Nou 31 decembrie – 1 ianuarie


În folclorul românesc trecerea de la un an la altul e marcată printr-un ciclu de 12 zile, din 25 decembrie – Crăciun până în 6 ianuarie – Bobotează, pentru desfăşurarea celor mai bogate sărbători populare. Acest ciclu folcloric simbolizează cele 12 luni pe parcursul cărora anul creşte, se maturizează, îmbătrâneşte şi apoi moare. De altfel şi sfinţii urmează în tradiţia folclorică acelaşi tipic, la începutul anului apar sfinţii tineri, apoi urmează sfinţii maturi, iar la sfârşitul anului sfinţii bătrâni – moşii.

Ciclul celor 12 zile este simetric, cuprinzând perioada dintre Crăciun şi miezul nopţii de Anul Nou şi  apoi până la Bobotează. Toate ritualurile, din aceste 12 zile vizează, restaurarea simbolică a lumii.

1 Decembrie

Prima parte e nefastă, în care timpul se degradează, duhurile rele ale morţilor umblă pe pământ, se pomenesc strămoşii şi apar reminiscenţe ale unor străvechi practici orgiastice. A doua perioadă se caracterizează prin practici de divinaţie, de alungare a spiritelor malefice. Ideea că în această perioadă spiritele morţilor vin pe pământ îşi are originea într-o străveche credinţă, conform căreia înaintea unui nou an se anulează ordinea firească a lucrurilor, timpul şi spaţiul degradându-se până la starea primitiva de haos.

Noaptea de Anul Nou, care marchează mijlocul, trecerea intre cele doua perioade, este una foarte importanta în viata satului romanesc. Ea marchează momentul în care se îngroapă Anul Vechi, prin stingerea ritualică a unei lumini, a unui foc şi se naşte un Nou An, fapt simbolizat prin reaprinderea focului.

În noaptea dintre ani ţăranii nu dorm, se spune că acela care doarme va fi leneş tot anul. Este noaptea în care se fac practici de gonire a spiritelor malefice, de purificare. Pentru aceasta, se trec vitele prin foc, se arde răşină sau produse urât mirositoare, oamenii sar peste foc, se stropesc cu apă, se scaldă în râu, se ung pragurile uşilor, animalele şi toată familia cu usturoi, se face zgomot mare pentru a speria duhurile rele.

revelion

Flăcăii, organizaţi în cete, merg cu Pluguşorul sau cu Buhaiul sau fac jocuri cu măşti. Jocurile cu măşti din ajunul Anului Nou simbolizează spiritele străbunilor, iar jocurile mimice cu măşti de animale, sau cu personaje travestite, sunt cele mai vechi creaţii ale teatrului popular.

În noaptea de Anul Nou fetele încearcă să-şi găsească în vis ursitul, punându-si puţin busuioc sub limbă înainte de a se culca. Se mai păstrează încă obiceiul ghicirii în stele de către fetele tinere, care doresc să îşi găsească alesul. Tinerele ies în afara casei şi se uită pe cer, numărând nouă stele. Dacă ultima stea, este mai mare şi mai strălucitoare decât celelalte, înseamnă că ursitul fetei care număra va fi un bărbat ales, deosebit. Fata se adresează apoi stelei respective pentru a o ajuta să-şi întâlnească ursitul.

Bătrânii, aşezaţi lângă foc, încearcă să vadă în foile de ceapă, în lemnele carbonizate de stejar şi fag şi în felul în care e vremea, cum va fi anul următor. Pentru aceasta, iau 12 felii de ceapă, umplând-o pe fiecare pe jumătate cu sare pisată. Fiecare foaie de ceapa este numita după o luna a anului. În dimineaţa zilei următoare, de Sfântul Vasile, se citesc foile de ceapă, dacă  în felie se află mai multă apă, luna respectivă va fi ploioasă, dacă  sarea este la fel ca în seara anterioară, în luna aceea va fi secetă. Luna corespunzătoare feliei în care sarea e jumătate uscată, jumătate umedă, va fi schimbătoare.

O altă modalitate de a ghici viitorul este aceea care foloseşte cărbunii făcuţi dintr-un singur lemn. Aceştia se pun pe vatra şi fiecăruia i se atribuie numele unei cereale. În dimineaţa următoare, se verifică starea acestora. Cereala corespunzătoare cărbunelui făcut cenuşă se va coace bine vara următoare. Dacă însă cărbunele este intact, cereala respectiva nu va rodi. Atunci când este jumătate făcut cenuşa, pâinea va fi săracă.

Oamenii ghicesc viitorul şi după cer. Atunci când luna este plină în aceasta seară, anul următor va fi bogat şi roditor. Se crede că în această noapte se văd arzând comorile îngropate, însă nu se pot dezgropa în siguranţă decât cele care se văd după miezul nopţii.struguri

Tot acum se deschid cerurile, însă doar oamenii buni la suflet pot vedea acest lucru. Şi vitele încep să vorbească între ele, însă oamenii nu trebuie să le asculte, existând pericolul să moară. Tot în această seară, copiii, adunaţi în jurul pomilor neroditori, îi ameninţă cu tăierea dacă  nu vor face fructe în anul care vine.

Peştele în mâncare este menit să îţi aducă prosperitatea şi să-ţi asigure o trecere lină şi uşoară în anul care vine. Cine consumă un măr în ajunul Anului Nou va avea parte de sănătate pe tot parcursul anului. Fiecare din cele 12 boabe de struguri consumate de Revelion semnifică prosperitatea în cele 12 luni ale anului care vor urma. Se crede că se împrăştie prosperitatea şi binele din casa în care se serveşte carne de pasare, precum pasările de curte care scormonesc pământul pentru a-l împrăştia.

Conform unei credinţe din popor, pentru a alunga spiritele rele şi a primi cum se cuvine noul an în casa ta, nu trebuie să aştepţi Revelionul în linişte, ci în zgomot şi voie bună, cu uşile larg deschise. De asemenea, este interzis să plângi în prima zi a anului daca nu vrei sa ai parte de lacrimi şi ghinion pe tot parcursul anului. La cumpăna dintre ani şi dorinţele sunt ascultate. Pentru un an plin de împliniri şi succese la serviciu, este bine ca în prima zi a anului să faci ceva care are legătură cu acesta. Acel obiect pe care îl ţii în mână de Anul Nou, la 12 noaptea, sau cel pe care pui mâna imediat după ora 12 va fi cel mai important plan al vieţii tale în anul care vine.

În anumite zone, tradiţia noastră spune că pe 1 ianuarie trebuie să ai haine noi, iar în noaptea dintre ani este bine să porţi un accesoriu roşu, culoarea simbolizând bucuria şi norocul de care vei avea parte anul următor. De asemenea, în alte zone ale ţării, în prima dimineaţă din an, oamenii pun bani în apa cu care se spală pe faţă, pentru a avea parte de belşug. Prima persoană care iţi trece pragul casei în noaptea de Revelion trebuie să fie un bărbat brunet. Acesta trebuie să aducă o crenguţă de vâsc, pâine şi sare.

20131208_185119

20131208_185235

Sursa text: http://www.parinti.com, antrecalba

Foto: Ion C. BĂLTEAN, antrecalba

Colindatul sau Lumea recreată prin Puterea Cuvântului


29Obiceiul Colindatului, cu participarea întregului sat, de la copil la bătrân, prin fastul, ceremonia lăuntrică și prin lumina ce coboară asupra fiecărei case, este manifestarea folclorică cea mai strălucită, asemănătoare doar cu nunta din ciclul obiceiurilor de familie. Dacă în ceremonialul nunţii tradiţionale întâlnim practici rituale de fecunditate, sărbătoarea Naşterii Domnului şi a Anului Nou extinde puterea cuvântului, ideea de renaştere a naturii şi a omului, de fecunditate şi fertilitate, la scara întregului Cosmos. Fiind un obicei străvechi se împletesc aici rămăşiţe ale cultului soarelui şi pământului cu cele creştine.
27 Perioada dintre Crăciun şi Bobotează, 25 decembrie – 6 ianuarie,  inaugurează un nou ciclu temporar şi pe întreg cuprinsul pământului … în ciuda deosebirilor structurilor social – economice şi a varietăţii contextelor culturale, popoarele arhaice cred că lumea trebuie renovată în fiecare an…  (Ion GHINOIU, Obiceiuri populare de peste an. Dicţionar, Editura Fundaţiei Culturale Române, Buc., 1997, p. VII)  , p. 17). Totul se schimbă din temelii iar lumea este recreată prin  puterea cuvântului.
Cercetătorii acestui fenomen spiritual, Mircea ELIADE, Ovidiu BÂRLEA ( Folclorul românesc, vol I Ed. Minerva, Bucureşti, 1981,p. 279), Mihai COMAN (Izvoare mitice, Ed. C.R., Buc., 1980, pp 22 şi urm. ), Octavian BUHOCIU ( Folclorul de iarnă, zorile şi poezia păstorească, Buc., Ed. Minerva, 1979, pp. 20 şi urm.) Ilie MOISE Confreriile de feciori. subliniază neliniştea care cuprinde lumea în această perioadă de tranziţie, căci forţele întunericului – spiritele malefice, pot sugruma mugurul de viaţă nouă, de unde şi o atmosferă de libertinism – veselie debordantă, mâncare şi băutură consumată în cantităţi neobişnuite, de rupere a ordinii fireşti, de haos primordial. Cu atât mai viguros trebuie să fie antidotul – colinda cu caracter sacru – prin care oamenii, evocând cerul şi facerea lumii, o reorganizau după vechiul model cosmic, tonalitatea principală fiind urarea în atmosfera de lumină, cu momente de solemnitate şi mister a coborârii lui Dumnezeu şi a sfinţilor la masa gospodarului, de primire a veştii Naşterii Mântuitorului. Colindele se interpretau de către ceata feciorilor puternic şi continuu, în ritm ferm cu rostul clar de a trezi prin cuvânt lumea la viaţă, la lumină, la armonie.

Ampoita28
Menţinerea practicilor arhaice în obiceiul colindatului, până nu demult, îl apropie de Saturnaliile romane care cădeau în 6 decembrie şi celebrau domnia lui Saturn, zeul semănăturilor şi al agriculturii. Din secolul al IV-lea Crăciunul a fost mutat la 25 decembrie, dată ce coincidea cu Dies Natali Solis Invicti. Astfel Crăciunul se substituie aniversării Soarelui invincibil, preia de la Calendele lui Ianuarie rolul de An Nou, se asociază petrecerilor saturnalice şi practicilor augurale (Monica BRĂTULESCU, Colinda românească, Ed. Minerva, Buc., 1981, p.16).
31
Colinda este cunoscută ca un obicei creştin la toţi românii. Indiferent de vârstă, toţi participă la colindat: de dimineaţă copilaşii, chiar de la primii paşi, pe la vecini, apoi copii mai mari şi spre seară tineretul, după miezul nopţii cei căsătoriţi, iar noaptea ce urmează Naşterii Domnului colindă cei bătrâni care au stat acasă şi au primit colindătorii cu o seară înainte.

      Dumnezeu la început
      Toată lumea a făcut
      A făcut pe Domn Cristos
      Pa Adam foarte frumos
      Şi pe Eva a zidit
      Pe-amândoi i-a întâlnit.
      Şi de mînă i-a luat
      Şi în rai i-a aşezat
      Şi aşa porunci le-a dat
      Din toţi pomii să mănînce
      Numai din pomu-nflorit
      Să nu mînce că-i oprit.
      Şarpele înveninat
      Pe lîngă pom s-a înfăşurat
      Şi-un măr din măr a luat
      Şi lui Eva i l-a dat
      Eva din măr a-mbucat
      Şi lui Adam i l-a dat
      Dumnezău s-o supărat
      Şi din rai i-a aruncat
      Şi-aşa poruncă le-o dat :
      Tu, Adame, meregi în jos
      Vei munci ca un păcătos
      Şi tu, Eva, iar îi mere
      Vei naşte prunci, cu durere.
      Ciucur verde de mătasă
      Sloboade-ne gazdă-n casă (Straja, comuna Berghin, județul Alba)

    Citate, pasaje și arhiva foto :
    * ”Datini și Obiceiuri” Avram CRISTEA și colectiv
    * Tezaur cultural antrecalba