Țăranul român și legătura sa cu cerul şi cu pământul. Despre frumuseţea sufletului ţărănesc, țăranul ca om al rădăcinilor şi distrugerea lumii sale


ANTREC-ALBA Transilvania1În vieaţa altor naţiuni, ţărănimea a putut avea, şi a avut, un rol secundar, şters; pentru noi însă e izvorul românismului pur şi etern. La noi, singura realitate permanentă, inalterabilă, a fost şi a rămas ţăranul. Atât de mult că, de fapt, ţă ranul român nici nu e ţăran ca la alte popoare. Cuvântul însuşi e de origine urbană, cel puţin în semnificaţia actuală.”                    Liviu REBREANU – Discurs de primire la Academia Română

Regăsirea frumosului pierdut

troita pictura De la camp - Ludovic BasarabI

Un cunoscut conservator scria mai demult, într-o discuţie în mediul online, că „de la ţăran, paganus, vine denumirea de păgân”. Este o constatare valabilă doar în cazul limbilor anglosaxone sau al altor limbi romanice, întrucât în limba română etimologia cuvântului „ţăran” este diferită. Ca şi „ţară”, termenul derivă din latinescul „terra” (pământ): „terra – ţară – țeran”. Ţăranul este „omul pământului”, iar „ţăran fără pământ e un nonsens” (spunea filologul George Pruteanu). Termenul sugerează ideea că ţăranul este omul cel mai ataşat de ţară, cel mai devotat acesteia. Mai mult, cuvântul „ţară” are şi înţelesul vechi de „ţărănime”: „la ţară” însemna „la sat”. Prin urmare, chiar limba română dă mărturie despre legătura intimă, organică dintre ţăran, pământ şi ţară.

Însă, aşa cum comunismul a fost un sistem utopic îndreptat cu înverşunare împotriva oamenilor pământului (prin deposedarea ţăranilor de pământ şi prin strămutarea lor forţată la oraş pentru a…

Vezi articol original 5.143 de cuvinte mai mult

Anunțuri

Sloiul bătrânului Chiciuc…


Pentru cei care vor să cunoască viața oierilor, cu tot farmecul ei aparte, de-a dreptul exotic şi plin de mistere…”                   ANTREC-ALBA Transilvania1

MISTERELE DUNARII

sloi2


Articolul va fi publicat în ziarul Obiectiv de Tulcea, din zilele următoare, 2014

Talentatul scriitor tulcean Cristi Tuzlaru revine cu un text, despre care îi place să spună că este cald ca un vin fiert şi efervescent ca o socată. În traducere, ar însemna că acesta poate fi citit şi de creştini, dar şi de musulmanii, cărora le este interzisă băutura. Redevenind serioşi, putem afirma cu tărie că tânărul scriitor nu ne oferă doar simple povestiri tradiţional – gastronomice, ci adevărate lecţii de istorie, într-un adevărat cult al bătrânilor şi străbunilor săi din Valea Teilor, de la care a adunat poveşti, pe vremea când un reportofon era doar un vis, iar        ideea de a scrie despre ei o adevărată himeră. Şi totuşi acest lucru s-a întâmplat, motiv de bucurie pentru cei care vor să cunoască istoria tulceană, cu tot farmecul ei aparte, de-a dreptul exotic şi plin de mistere. În…

Vezi articol original 774 de cuvinte mai mult

Deschiderea expoziției-eveniment „Comorile României” la Muzeul Național al Chinei din Beijing


Avem speranța că expoziția-eveniment „Comorile României” va constitui un moment de referință în istoria dinamică a colaborării culturale româno-chineze

ANTREC-ALBA Transilvania1

Evenimente culturale recomandate de CIMEC.ro

Deschiderea expoziției-eveniment „Comorile României” la Muzeul Național al Chinei din Beijing
28 ianuarie – 31 martie 2016, Beijing.

 Vas multiplu - Cultura Gumelnița (Muzeul Civilizației Gumelnița din Oltenița)
Vas multiplu – Cultura Gumelnița (Muzeul Civilizației Gumelnița din Oltenița)

Vernisajul expoziției-eveniment „Comorile României” va avea loc în data de 28 ianuarie 2016, începând cu ora 16:00, la Muzeul Național al Chinei din Beijing, Republica Populară Chineză. Muzeul Național de Istorie a României organizează o conferință de presă privind acest eveniment în data de 14 ianuarie 2016, cu începere de la ora 15:00, la sediul MNIR, Sala Lapidarium, Calea Victoriei nr. 12, în prezența domnilor Vlad Alexandrescu, Ministrul Culturii, și dr. Ernest OberländerTârnoveanu, director general al Muzeului Național de Istorie a României.

Vernisarea expoziției „Comorile României” în capitala Republicii Populare Chineze, la Muzeul Național al Chinei, constituie un proiect major în cadrul Programului de cooperare culturală dintre Guvernul României și Guvernul Republicii Populare Chineze pe anii 2013-2016, semnat la București, pe 25…

Vezi articol original 869 de cuvinte mai mult

Peşterile din Apuseni, din Ţara de Piatră, cele mai multe şi spectaculoase din România


ANTREC-ALBA Transilvania1     Cluster1

Lupii Daciei

Amatorii de explorări speologice au la dispoziţie pe raza judeţului Alba cea mai ramificată peşteră din Europa, cel mai mare şi adânc lac subteran din România, cel mai mare dom stalagmitic sau cel mai adânc sifon din ţara noastră, toate situate în Munţii Apuseni, despre care specialiştii susţin că ocupă primul loc pe continent ca relief carstic, motiv pentru care li se mai spune şi Ţara de Piatră.

Cuprinse în Parcul Naţional Apuseni, în Alba se află cel mai mare gheţar de peşteră, la Scărişoara, cea mai mare intrare de peşteră – Coiba Mare, cea mai ramificată peşteră – Hodobana, cel mai mare lac suteran – Peşterea de sub Zgurăşti.

În Alba se găseşte şi Huda lui Papară, cea mai lungă, mai denivelată, mai dificilă, având cea mai mare sală, cu cel mai lung curs subteran din ţară şi cea mai mare populaţie de lilieci din Europa.

Cel mai important…

Vezi articol original 1.249 de cuvinte mai mult

Povestile zilelor saptamanii

Povestile zilelor saptamanii


O națiune care nu-și respectă trecutul și obiceiurile creștine, un popor care-și pierde credința și nu cultivă iubirea față de moșie și strămoșii săi este un popor condamnat la pieire” (Nicolae Iorga)

Numele celor şapte zile ale săptămânii sunt determinate, în toate ţările de limbă latină, de cele şapte planete cunoscute în Antichitate. În ţările anglo-saxone numele zilelor săptămânii vin de la zei şi planete1.ZILELE-ASTROLOGICE-ALE-SAPTAMANII

Nenumărate studii ne vorbesc despre existenţa unei filozofii populare transmise prin generaţii, despre paradigma timpului la ţăranul român şi chiar existenţa unui timp etnologic, specific satului românesc.

În folclorul românesc zilele sunt nişte făpturi, ce înainte vreme umblau pe pământ. Ele au sufletul lor, de aceea avem zile bune şi zile rele, zile îmbelşugate şi zile sterpe. Unele zile sunt figurate de sfinte, altele de sfinţi, zile femeie şi zile bărbat.
În folclorul românesc se povesteşte că:

  • Luni e bărbat şi e bun pentru orice început, el ţine cheia celei dintâi porţi a ceriului, iar când treci pragul spre lumea de dincolo îţi arată drumul pe care trebuie să apuci;
  • Marţi e tot bărbat, e ziua Sfântului Ilie, o zi pocită însă, o zi rea în care mai bine să nu începi nimic şi nici la drum să pleci, iar postirea se ţine pentru duşmani;
  • Miercuri e femeie, o zi bună, solară, în care se posteşte pentru Maica Domnului;
  • Joi/a e bărbat/femeie, o zi norocoasă aflată sub protecţia Sfântului Neculai, benefică dragostei şi căsătoriei;
  • Vineri e sora Duminicii, una dintre cele mai încărcate zile de sacralitate, ce stă sub semnul Crucii dătătoare de viaţă, pentru care se şi posteşte;
  • Sâmbătă e tot femeie, însă e zi nefastă, ziua în care se aduc ofrande moşilor de neam, când cerul se deschide, iar morţii se uită să vadă dacă au primit ceva din lumea celor vi. Mai bine să nu începi nimic, nici drum nici lucru şi îndată când te scoli, trebuie să-ţi faci cruce, căci dracii rod toată săptămâna lanţurile diavolului, iar sâmbăta se mai ţin doar într-o cruce;
  • Duminica e o sfântă înveşmântată în alb, unii spun că ar fi verişoară primară cu soarele, alţii că ar fi mama Mântuitorului, e o zi solemnă, festivă, luminoasă, cea mai bună şi mai frumoasă dintre toate, ziua învierii, a rugăciunii, a bucuriei, a nunţilor şi a jocurilor.
    Tineri din Pâclişa în straie de sărbătoare - 1950

    Tineri în straie de sărbătoare – 1950

    du-te-soare-vino-luna-sanzienele-imbuna-13578236

În afara personificării mitice, folclorul românesc acordă unor zile ale săptămânii din an, caractere faste sau nefaste. Putem vorbi de un calendar al credinţelor sau superstiţiilor numite băbeşti, referitoare la zilele săptămânii şi cultul special ce trebuie să li se acorde – zilele ce se ţin. După desinenţă sau cuvântul adăugat la numele unei zile se distinge caracterul fast sau nefast al zilei. Marţea Neagră e nefastă, Joia Verde parţial nefastă, culoarea denotă în acest caz natura agrară a zilei. Nume precum Marţolea sau Joimăriţa personifică caracterul nefast, pentru că sunt dedicate unor semidivinităţi răufăcătoare. Nefaste sunt şi zilele care se ţin pentru gadine/animale sălbatice, astfel Filipii sunt zile ce se ţin pentru apărarea de lupi, un semizeu Pastor al lupilor, iar zilele lui Moş Martin se ţin pentru apărarea de urşi. În Oltenia exista un calendar al ciumercelor, care se ţin eşalonate pe zile şi săptămâni, după mersul epidemiilor de ciumă ce au avut loc în satele olteneşti.

Zilele Babelor şi ale Moşilor la început de primăvară, sunt când faste, când nefaste, după cum le socoteşte fiecare dintre noi că răspund la dorinţele de a prevedea firea, caracterul sau intemperiile bune sau rele din anul în curs. Se ţin zile pentru a nu fi oamenii pociţi, de Rusalii, Iele, Dânsele, Vântoasele etc., ce personifică semidivinităţi, care pot fi când faste când nefaste. Sânzienele sunt zile proprii farmacopei medicale şi erotice care culminează cu noaptea de sânziene.
Zilele de Paşti, Paştile blajinilor, Crăciun etc., au ritualul lor fast şi bogat.

Alături de folclor sunt obiceiurile creştineşti.

Cunoscând marele folos al puterii rugaciunilor, ce Sfintii Părinti au alcătuit, pe lângă cele sapte laude, pe care fiecare crestin este dator a le citi zilnic si alte laude duhovnicesti educative, doxologii si felurite cereri, sunt rugăciuni pentru fiecare zi a saptamanii2.

Sursa Foto: Jurnalul Naţional, colecţia Sofia Florea

Sursa text:  1 Zilele săptămânii, 2 Rugăciuni Sf. Nectarie

3. Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an. Dicţionar, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997

4. Elena Niculiţă-Voronca,  Datinile şi credinţele poporului român

Colecţia Jurnalul Naţional, antrecalba

Valoarea spirituală și socială a casei tradiționale țărănești

Valoarea spirituală și socială a casei tradiționale țărănești


Valori universale in satul romanesc

Regăsirea frumosului pierdut

Noi aşa am pomenit şi casa, şi locu’; da’ n-ai dreptu’ să le strici, nici să le laşi în părăsire, că vezi, ele vin din părinți.”

Casa are şi ea locu’ ei, ca orice lucru. În bătătura casei toate să fac parcă mai bine. Locu’ casei e loc bun, e loc ferit; orice-ai pune rodeşte, orice-ai face e frumos. Asta vine aşa din duhu’ strămoşilor.” (Ion Staicu Țîntea, 83 de ani, Poiana Mărului, Brașov, 1964 [1])

279-fildul-de-mijloc-casa-taraneasca

Pentru ţăranul român, casa nu avea doar o valoare materială şi utilitară, el se simţea profund legat de casă prin calităţile pe care i le conferea ca unui nucleu de stabilitate, în care avea parte de tihnă şi armonie, loc rodnic şi benefic, generator de sensuri spirituale, nu numai materiale.

Adesea, când vizităm un muzeu dedicat omului tradiţional şi lumii sale, cum este Muzeul Naţional al Ţăranului Român sau Muzeul Naţional al…

Vezi articol original 1.295 de cuvinte mai mult

Respectul față de fire și valoarea pământului în concepția țăranului român

Respectul față de fire și valoarea pământului în concepția țăranului român


Valori universale in satul romanesc

Regăsirea frumosului pierdut

„Ţăranul nu pleacă nici de voie, nici de nevoie. El n-are unde să-şi mute sărăcia, pentru că, smuls de pe ogorul lui, ar fi osândit să piară ca un arbore smuls din rădăcini. De aceea ţăranul e pretutindeni păstrătorul efectiv al teritoriului naţional. … pentru ţăranul nostru, pământul nu e un obiect de exploatare, ci o fiinţă vie … pământul e însuşi rostul lui de-a fi. Pământul nostru are un glas pe care ţăranul îl aude şi-l înţelege.” (Liviu Rebreanu [1])

Romania ”țara mea de cântec, țara mea de dor!” via Din Romania cu dragosteDe-a lungul unei istorii ostile, ţăranul român s-a simţit mereu legat, prin rădăcini adânci, de pământul său, pe care l-a apărat cu o îndârjire ce deseori a mers până la jertfă, ştiind că în acest fel îşi apără însăşi fiinţa. Fire paşnică şi blândă, a fost străin de orice ambiţii de cucerire a altor spaţii, de râvna de a cotropi şi supune alte neamuri. „Neamul românesc a fost cel…

Vezi articol original 3.264 de cuvinte mai mult