August – Gustar


În tradiția populară fiecare lună sugerează prin numele ei o activitate din viața oamenilor sau o anume tradiție. Un vechi proverb spune „Cine n-are vara minte, iarna nu mâncă’ plăcinte.”

Numele lunii August este dedicat lui Caesar August, primul împărat roman. În calendarul vechi Roman anul nou debuta la 1 martie, august era cea de-a șasea lună – Sextilis, apoi devenea în calendarul Iulian a opta lună a anului și una dintre cele șapte cu 31 de zile ca și în cel Gregorian. Grecii o numeau Metageitnion, a doua lună a anului Atenian, în onoarea zeului olimpian Apollo, pentru capacitatea sa de aducător de armonie și bune relații cu vecinii.
Conform tradiției populare românești luna august ultima lună de vară, este denumită Gustar, Secelar, Secerar, Augustru, Măselar, când legumele, zarzavaturile și fructele sunt numai bune de mâncat și gustat, abundă recoltele secerate de tot soiul.
În viața satului, ziua de 15 august este încărcată de simbolistică și marchează intrarea într-un nou anotimp. Potrivit credinței populare, intervalul dintre cele două praznice dedicate Sfintei Măria -15 august Sfânta Măria Mare și 8 septembrie Sfânta Măria Mică, este cel mai potrivit pentru semănăturile de toamnă.

Calendarul agrar în luna august prevede activități de recoltare și semănare:

• se sfârșește secerișul;
• se pregătește și începe recoltatul cucuruzului;
• se seamănă morcov, pătrunjel și spanac pentru recoltare în primăvară;
• se seamănă pe sol bine mărunțit salată, pentru obținerea răsadului de plantat la începutul lunii octombrie;
• se cosește pentru însilozare, când lucerna este îmbobocită;
• se strânge ceapa și usturoiul, dar înainte de depozitare se păstrează la soare câteva zile;
• se continuă recoltarea la castraveți, ardei, vinete, dovlecei, morcov, păstârnac, fasole verde;
• se strâng roșiile pentru sucuri și bulion, dar continuă copilitul și cârnitul lor;
• se începe spre sfârșitul lunii recoltarea cartofilor, după verificarea maturării suficiente;
• se adună, se despoaie și se mai păstrează la soare câteva zile înainte de depozitare fasolea uscată;
• se continuă recoltarea vinetelor, ardeilor, verzei de vară, pepenilor galbeni și verzi.

Calendarul pomi-viticol în luna iunie prevede activități pregătitoare:
• se începe în livezi adunarea de mere și pere de vară, nuci verzi și prune, imediat după ce roua s-a uscat;
• se continua recoltarea de piersici și caise târzii, afine, coacăze și bobițe de soc, mure și zmeură;
• se aplica ultimele tratamente fitosanitare în plantațiile de vii;
• se fac ultimele prașile și ultimul legat;
• se face cârnitul viilor roditoare prin îndepărtarea vârfului cu 8-10 frunze;
• se face al treilea copcit în plantațiile tinere, copca rămânând deschisă;
• se face desfrunzitul parțial al soiurilor de masă;
• se recoltează strugurii de masă la soiurile cu coacere mijlocie;
• se pregătește inventarul pentru culegerea strugurilor și pentru prelucrarea lor;
• se desfundă terenul pentru noile plantații de viță de vie.

Calendarul apicol în luna august prevede pregătirea familiilor pentru creșterea albinelor de iernare. Sunt datini de a se reteza fagurii, luând mierea și lăsând albinelor numai atât cât le-ar trebui pentru hrana lor de peste iarnă. În lipsa culesurilor sunt necesare o serie de hrăniri suplimentare de stimularea pontei și creșterea albinei de iernare în cantitate suficientă, iar spre sfârșitul lunii august și jumătatea lunii septembrie trebuiesc efectuate hrăniri de completare. Zonele de deal și Delta Dunării rămân singurele surse serioase de cules natural fâneață și flora de baltă.
În Calendarul pastoral, la Sântămăria Mare oile sunt duse la vale să pască pe pășunile, fânețele, porumbiștile și miriștile din hotarul satelor, până la Răscol – desfacerea turmei. Începe tunsoarea mieilor în primul an de viață, a căror lână nu și-a încheiat ciclul complet de creștere de 12 luni, tunsoare cunoscută sub numele de mițuit. Este necesară pregătirea unor adăposturi în apropierea pășunii, unde mieii tunși să poată fi adăpostiți pe timp nefavorabil. Încep pregătirile pentru coborâtul oilor de la munte.

În Calendarul plantelor de leac, luna august este importantă pentru recoltare:
• planta de trei-frați-pătați, pentru detoxificare, numai în perioada înfloririi ei;
• sulfina, plantă ce pune pe fugă neplăcerile menopauzei;
• florile de traista-ciobanului, lumânărică, coada-șoricelului și cimbrișor, eficiente în multe afecțiuni;
• rostopasca supranumită darul cerului, cu acțiune eficientă în peste 147 afecțiuni;
• menta și gălbenele, periodic până în septembrie, ce au efect calmant și stimulează digestia;
• armurariul, datorită conținutului de silimarină;
• cicoarea comună, dar cu tulpinile neîntărite, pentru tratarea bolilor hepato-biliare și renale;
• cătina, un puternic antioxidant, recoltarea poate suporta amânare până în septembrie.

Tradițiile și obiceiurile românești, se transmit din generație în generație, fără a fi învățate la școală sau scrise în vreo carte și majoritatea relaționează cu sărbătorile religioase. Tradiția adevărată e singura merinde sufletească, spunea Liviu REBREANU.
În 6 august prăznuim Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos – unul din cele 12 praznice împărătești, tradiție cunoscută în popor și sub numele de Obrejenie, Pobrojenia sau Probojeni. Este socotită ca ziua de hotar dintre vară și toamnă, iar plantele de leac au puteri magice. Vremea începe să se schimbe vizibil din această zi.
La 15 august, se slăvește momentul în care Născătoarea de Dumnezeu și-a dat sufletul în mâinile Fiului său Iisus. Cărțile sfinte spun că atunci când a binevoit să o ia pe Maica Sa în Ceruri, Iisus a trimis pe Arhanghelul Gavriil, ce purta în mâini o ramură de finic, semn al biruinței asupra morții. Tot de Sântămărie, în comunitatea tradițională se obișnuia tocmirea pândarilor pentru vii. În această zi pentru a proteja strugurii de pagubele produse de păsări, se practicau acte magice care aveau ca scop legarea ciocului acestora. Pentru sufletele celor adormiți femeile aduc la biserică – de slujire și pomenire, ciorchini de struguri sau boabele desprinse de pe ciorchini, adică coliva de struguri, dar și miere sau faguri de miere.

Semne și previziuni meteorologice în tradiția populară pentru luna august:
• dacă în postul Adormirii Maicii Domnului plouă mult, iarna va fi plină de ninsori;
• dacă în ziua Schimbării la Față vremea este însorită și plăcută, toamna va fi roditoare și îmbelșugată;
• dacă înfloresc trandafirii la Sântămăria Mare, toamna va fi lungă și frumoasă;
• dacă cloncănesc cocostârcii, va ploua, se vor coace greu fructele, iar vinul va fi subțire;
• dacă bat vânturile de miazănoapte și este negură pe râuri după apus, va fi timp bun și statornic;
• dacă sunt multe alune sau albine, va veni iarnă grea.

Vechiul zodiac românesc spune despre cel născut în luna augusteste frumos și cărnos, cu ochii mari, iubit de mai marii lui, puțini la număr ca dânsul. De mic cam gălbinicios la față și aplecat la buna rânduială, la adevăr și dreptate, cu bună înțelegere în viața sa. Voinic cu îndrăzneală, iubitor de ostenele, bine văzut de cei mari. Părinții nu-l vor iubi, de alții va fi căutat și îngrijit, numai faptele lui nu vor aduce mulțumirea altora. Va avea mare mânie și în curând se va întoarce, va fi om vrednic și va face lucrurile sale spornice, va avea mari norociri și vrednicii. Va fi bun povățuitor pentru alții și lucrător de multe lucruri bune, deștept, fără de nici un rău. Mai bun pentru alții decât pentru sine. Îi va plăcea mult dreptatea, cinstea și mândria și va fi om voinic.

Bibliografie:

Ion GHINOIUCalendar popular

Ion GHINOIUSărbători și obiceiuri românești

*** muzeulastra.ro, agrointel.ro, agoracrestina.ro

Anunțuri

De la Floralia romană, la Floriile creștine.


Etnografie si folclor in zona Hârlău

Atât în Roma antică republicana, cât și în Roma imperială, Floralia se sărbatorea în luna aprilie. Intreaga luna era dedicată zeiție dragostei Venus, iar intre 28 aprilie și 3 mai (in Roma imperiala) era sarbatorita Flora. Flora era zeița florilor, a vegetatiei si a fertilitații.

In onoare Florei, la templele zeiței se aduceau ofrande. Se organizau festivaluri, jocuri pentru plebea romana.

De fapt, cultul Florei, a fost în parte determinat de faptul ca bruma sau îngheţul ar fi putut distruge florile, deci recolta de fructe, pentru aceasta i se aduceau ofrande, pentru a preîntampina acest lucru. În timpul sarbatorii Floralia, oamenii purtau pe cap cununi de flori, îsi împodobeau porţile cu ramuri de dafin (laur – planta cu care erau încununaţi eroii), si usile cu flori, care, de asemenea erau raspandite pe masa unde se manca. (At.M. Marienescu – Cultul pagan si crestin).

Carte A.M.MarienescuLa sarbatorile Florei, erau acceptate si prostituatele…

Vezi articol original 944 de cuvinte mai mult

Valoarea spirituală și socială a casei tradiționale țărănești

Valoarea spirituală și socială a casei tradiționale țărănești


Valori universale in satul romanesc

Regăsirea frumosului pierdut

Noi aşa am pomenit şi casa, şi locu’; da’ n-ai dreptu’ să le strici, nici să le laşi în părăsire, că vezi, ele vin din părinți.”

Casa are şi ea locu’ ei, ca orice lucru. În bătătura casei toate să fac parcă mai bine. Locu’ casei e loc bun, e loc ferit; orice-ai pune rodeşte, orice-ai face e frumos. Asta vine aşa din duhu’ strămoşilor.” (Ion Staicu Țîntea, 83 de ani, Poiana Mărului, Brașov, 1964 [1])

279-fildul-de-mijloc-casa-taraneasca

Pentru ţăranul român, casa nu avea doar o valoare materială şi utilitară, el se simţea profund legat de casă prin calităţile pe care i le conferea ca unui nucleu de stabilitate, în care avea parte de tihnă şi armonie, loc rodnic şi benefic, generator de sensuri spirituale, nu numai materiale.

Adesea, când vizităm un muzeu dedicat omului tradiţional şi lumii sale, cum este Muzeul Naţional al Ţăranului Român sau Muzeul Naţional al…

Vezi articol original 1.295 de cuvinte mai mult

Respectul față de fire și valoarea pământului în concepția țăranului român

Respectul față de fire și valoarea pământului în concepția țăranului român


Valori universale in satul romanesc

Regăsirea frumosului pierdut

„Ţăranul nu pleacă nici de voie, nici de nevoie. El n-are unde să-şi mute sărăcia, pentru că, smuls de pe ogorul lui, ar fi osândit să piară ca un arbore smuls din rădăcini. De aceea ţăranul e pretutindeni păstrătorul efectiv al teritoriului naţional. … pentru ţăranul nostru, pământul nu e un obiect de exploatare, ci o fiinţă vie … pământul e însuşi rostul lui de-a fi. Pământul nostru are un glas pe care ţăranul îl aude şi-l înţelege.” (Liviu Rebreanu [1])

Romania ”țara mea de cântec, țara mea de dor!” via Din Romania cu dragosteDe-a lungul unei istorii ostile, ţăranul român s-a simţit mereu legat, prin rădăcini adânci, de pământul său, pe care l-a apărat cu o îndârjire ce deseori a mers până la jertfă, ştiind că în acest fel îşi apără însăşi fiinţa. Fire paşnică şi blândă, a fost străin de orice ambiţii de cucerire a altor spaţii, de râvna de a cotropi şi supune alte neamuri. „Neamul românesc a fost cel…

Vezi articol original 3.264 de cuvinte mai mult

Raoul Weiss: Civilizații Europei de azi sunt ţăranii români


Civilizatia rurala a Romaniei

Regăsirea frumosului pierdut

niste taraniAdina Fartușnic/citynews.roE scriitor, traducător, vorbitor a şapte limbi, vorbeşte impecabil româna şi maghiara, a lăsat cariera universitară europeană şi mirajul turnului de fildeş occidental şi s-a mutat la Mera, lîngă Cluj. E Raoul Weiss, omul care s-a născut în Alsacia şi a ales o nouă patrie: Transilvania. Şi poate cel mai în măsură să vorbească despre două lumi paralele, a noastră şi a europenilor. Are şi dezamăgirea creatoare, dar şi distanţa necesară ca să facă asta.

Stai într-un sat din Transilvania, aproape de Cluj, deși ești scriitor. Ai predat la universități, vorbești șapte limbi. Deci ești, într-un fel, cetățean global. Ce lipsește dincolo, în Occident, și ai găsit în Transilvania ca să te hotărăști să te muți aici? 

Raoul Weiss: Aici am găsit omenia.Occidentul de azi e reprezentantul unui proces de cel puțin 30-40 de ani de dezumanizare a societății, sub influența neoliberalismului. Când omul…

Vezi articol original 968 de cuvinte mai mult

Orasul subteran al zeilor din Rosia Montana


Extraterestrii Printre Noi

La începutul anilor 1990, subsolul din zona Carpaților Occidentali a fost sondat de un satelit rusesc, care căuta situri antice și preistorice. Cu această ocazie, s-a descoperit un imens oraș subteran, întins pe o suprafață de peste două sute de kilometri pătrați, foarte bogat în aur.

În zona numită Vârtoape din Munții Orăștiei, pe o suprafață de aproximativ patru kilometri pătrați există șaptezeci și cinci de gropi conice, de diferite dimensiuni (unele cu diametre de până la șaptezeci de metri), din care pleacă mai multe tuneluri către munții din apropiere (unul ajungând chiar sub sanctuarele din Sarmizegetusa Regia, fiind probabil cel prin care armata lui Decebal a plecat din calea romanilor, traversând munții în două zile).

În zona Vârtoape, aparatele au detectat foarte multe incinte paralelipipedice care comunică între ele, precum camerele unei locuințe, multe dintre ele comunicând cu platoul de deasupra prin drumuri antice. În această zonă și în…

Vezi articol original 2.971 de cuvinte mai mult

De la plante de leac și tămăduitoare la DIGITALIS – FARES

De la plante de leac și tămăduitoare la DIGITALIS – FARES


Arta vindecării la locuitorii acestor meleaguri poate fi considerată un tezaur originar arhaic, care după anumite indicii istorice, arheologice, antropologice, geoclimatice, poate fi atribuit sacerdoţilor geto-daci.

Plantele de leac şi tămăduitoare, sunt specii vegetale, cultivate sau spontane, care prin compoziţia lor chimică au proprietăţi medicinale. România are o mare diversitate de plante de leac. Acestea au fost întrebuinţate frecvent de peste 5000 de ani, când omenirea nu cunoştea încă principiile lor active.

Pentru a-şi face pe deplin efectul, plantele de leac trebuie culese doar în anumite zile ale anului. Se spune că cele mai tămăduitoare plante sunt culese în noaptea de dinaintea Sânzienelor şi în timpul echinocţiilor, de toamnă sau de primăvară. În schimb, plantele care rămân neeficiente sunt cele culese de Rusalii. Despre acestea se zice ca ar fi pişcate de ielele furioase, fostele stăpâne ale plantelor de leac, care se plâng că oamenii le-ar fi furat ierburile.

Plantele cu virtuţi terapeutice sau magice se utilizează în mai multe feluri, legate de medicină şi tratamente, sau legate de farmece de dragoste ori de ursită. Există chiar şi animale mitice despre care se crede ca ar cunoaşte calităţile vindecătoare ale unor plante, cum ar fi şarpele, ariciul şi albina.

In medicina populară românească, o multitudine de practici şi de remedii, folosite odinioară cu succes, astăzi ne fac cel puţin să ridicam din sprâncene, a mirare.

Orăştie interbelic

Prima societate ştiinţifică românească, Societatea de medici şi naturalişti din Iaşi, a promovat încă de la fondarea ei studiul florei autohtone şi în special al plantelor medicinale.

Medicii iluminişti transilvăneni Ioan PIUARIU-MOLNAR şi Martinus LANGE, recomandă în locul medicamentelor importante si costisitoare, leacurile populare – în majoritatea lor din plante medicinale – considerate ca eficace în tratamentul unor boli. Farmacistul sibian Peter SIGERUS publică în 1791 lista plantelor medicinale care cresc în Transilvania, cu denumirea lor latină, româna, germană şi maghiară – 175 de denumiri a 157 specii de plante. Acest tabel al plantelor medicinale va fi publicat din nou cu puţine modificări în 1795 de medicul iluminist Mihail NEUSTÄDTER, protomedicul de mai târziu al Transilvaniei.

Primul tabel botanic complet al plantelor medicinale din Transilvania şi al locurilor unde ele cresc, apare în Specificatio Omnius Vegetabilium Pharmaceuticorum, lucrare iatrobotanică a protomedicului ardelean Ferencz NYULAC, scrisă şi tipărită în 1808. Valoroasa monografie floristică a medicului ardelean Johann Christian BAUMGARTEN Enumeratio Stirpium Magno Transilvanici Principatui este publicată în 1816.

Elemente de fiziografie a Moldovei, lucrarea de doctorat în medicină a lui Constantin VÂRNAV, susţinută la Universitatea din Pesta în 1836, constituie o valoroasă trecere în revistă a folclorului românesc şi în acelaşi timp un preţios document consacrat etnoiatriei şi etnofitoterapiei româneşti din trecut.

Tradiţiile dacice au prins contur chiar mai devreme, la Orăştie, prin înfiinţarea primei farmacii La Leul de Aur, consemnată în anul 1697. Două secole mai târziu, destinul micii farmacii avea să se schimbe alături de Andrei FARAGO, farmacistul care a trecut sub semnul ştiinţei înţelepciunea populară, prin fondarea, în anul 1929, a firmei Digitalis, Prima Companie Română pentru cultivarea plantelor medicinale, care astăzi poartă numele FARES. 

Plante de leac şi tămăduitoare de la FARES

Produsele FARES le putem găsi online, iar pentru a şti cum deveneau dacii puternici putem încerca Herba Dacica.

Informaţii suplimentare:

1. Puterea plantelor

2. antrecalba – Tezaur cultural/ Plante de leac şi tămăduitoare