O CASA, O NATIUNE, UN COPAC


Cluster1”Temelia sunt străbunii, sunt cei care au plantat în ADN-ul nostru credințele lor, tradițiile, energiile lor…”

Lupii Daciei

house-in-a-tree-Jacek-Yerka

Stau pe margine si privesc: razboiul psihologic interuman! Oameni care lupta pentru crezul lor. Fiecare dintre ei are dreptatea lui, adevarul lui propriu, viziunea lui.

Ma intreb: de ce oare se razboiesc? De ce nu putem sa convietuim unii cu altii avand propriile noastre principii?

Mi se spune din interior:

-Ai putea sa faci o casa fara reguli, fara aceleasi principii de construire a ei?

-Poate ca da. Probabil n-ar avea forma de casa.

-Si atunci s-ar mai chema casa?

-Pai nu prea cred. Dar va semana. Chiar daca va fi mai subreda si mai stramba.

-Dar tu cand incepi sa construiesti o casa, te gandesti la o casa nu?

-Pai da!

-Si daca tu te gandesti  la o casa, de ce nu iesa asa cum te-ai gandit?

-Probabil pentru ca eu, nu stiu sa construiesc o casa.

-Si ce faci daca observi ca ceea ce tu construiesti, nu seamana…

Vezi articol original 1.421 de cuvinte mai mult

Povestile zilelor saptamanii

Povestile zilelor saptamanii


O națiune care nu-și respectă trecutul și obiceiurile creștine, un popor care-și pierde credința și nu cultivă iubirea față de moșie și strămoșii săi este un popor condamnat la pieire” (Nicolae Iorga)

Numele celor şapte zile ale săptămânii sunt determinate, în toate ţările de limbă latină, de cele şapte planete cunoscute în Antichitate. În ţările anglo-saxone numele zilelor săptămânii vin de la zei şi planete1.ZILELE-ASTROLOGICE-ALE-SAPTAMANII

Nenumărate studii ne vorbesc despre existenţa unei filozofii populare transmise prin generaţii, despre paradigma timpului la ţăranul român şi chiar existenţa unui timp etnologic, specific satului românesc.

În folclorul românesc zilele sunt nişte făpturi, ce înainte vreme umblau pe pământ. Ele au sufletul lor, de aceea avem zile bune şi zile rele, zile îmbelşugate şi zile sterpe. Unele zile sunt figurate de sfinte, altele de sfinţi, zile femeie şi zile bărbat.
În folclorul românesc se povesteşte că:

  • Luni e bărbat şi e bun pentru orice început, el ţine cheia celei dintâi porţi a ceriului, iar când treci pragul spre lumea de dincolo îţi arată drumul pe care trebuie să apuci;
  • Marţi e tot bărbat, e ziua Sfântului Ilie, o zi pocită însă, o zi rea în care mai bine să nu începi nimic şi nici la drum să pleci, iar postirea se ţine pentru duşmani;
  • Miercuri e femeie, o zi bună, solară, în care se posteşte pentru Maica Domnului;
  • Joi/a e bărbat/femeie, o zi norocoasă aflată sub protecţia Sfântului Neculai, benefică dragostei şi căsătoriei;
  • Vineri e sora Duminicii, una dintre cele mai încărcate zile de sacralitate, ce stă sub semnul Crucii dătătoare de viaţă, pentru care se şi posteşte;
  • Sâmbătă e tot femeie, însă e zi nefastă, ziua în care se aduc ofrande moşilor de neam, când cerul se deschide, iar morţii se uită să vadă dacă au primit ceva din lumea celor vi. Mai bine să nu începi nimic, nici drum nici lucru şi îndată când te scoli, trebuie să-ţi faci cruce, căci dracii rod toată săptămâna lanţurile diavolului, iar sâmbăta se mai ţin doar într-o cruce;
  • Duminica e o sfântă înveşmântată în alb, unii spun că ar fi verişoară primară cu soarele, alţii că ar fi mama Mântuitorului, e o zi solemnă, festivă, luminoasă, cea mai bună şi mai frumoasă dintre toate, ziua învierii, a rugăciunii, a bucuriei, a nunţilor şi a jocurilor.
    Tineri din Pâclişa în straie de sărbătoare - 1950

    Tineri în straie de sărbătoare – 1950

    du-te-soare-vino-luna-sanzienele-imbuna-13578236

În afara personificării mitice, folclorul românesc acordă unor zile ale săptămânii din an, caractere faste sau nefaste. Putem vorbi de un calendar al credinţelor sau superstiţiilor numite băbeşti, referitoare la zilele săptămânii şi cultul special ce trebuie să li se acorde – zilele ce se ţin. După desinenţă sau cuvântul adăugat la numele unei zile se distinge caracterul fast sau nefast al zilei. Marţea Neagră e nefastă, Joia Verde parţial nefastă, culoarea denotă în acest caz natura agrară a zilei. Nume precum Marţolea sau Joimăriţa personifică caracterul nefast, pentru că sunt dedicate unor semidivinităţi răufăcătoare. Nefaste sunt şi zilele care se ţin pentru gadine/animale sălbatice, astfel Filipii sunt zile ce se ţin pentru apărarea de lupi, un semizeu Pastor al lupilor, iar zilele lui Moş Martin se ţin pentru apărarea de urşi. În Oltenia exista un calendar al ciumercelor, care se ţin eşalonate pe zile şi săptămâni, după mersul epidemiilor de ciumă ce au avut loc în satele olteneşti.

Zilele Babelor şi ale Moşilor la început de primăvară, sunt când faste, când nefaste, după cum le socoteşte fiecare dintre noi că răspund la dorinţele de a prevedea firea, caracterul sau intemperiile bune sau rele din anul în curs. Se ţin zile pentru a nu fi oamenii pociţi, de Rusalii, Iele, Dânsele, Vântoasele etc., ce personifică semidivinităţi, care pot fi când faste când nefaste. Sânzienele sunt zile proprii farmacopei medicale şi erotice care culminează cu noaptea de sânziene.
Zilele de Paşti, Paştile blajinilor, Crăciun etc., au ritualul lor fast şi bogat.

Alături de folclor sunt obiceiurile creştineşti.

Cunoscând marele folos al puterii rugaciunilor, ce Sfintii Părinti au alcătuit, pe lângă cele sapte laude, pe care fiecare crestin este dator a le citi zilnic si alte laude duhovnicesti educative, doxologii si felurite cereri, sunt rugăciuni pentru fiecare zi a saptamanii2.

Sursa Foto: Jurnalul Naţional, colecţia Sofia Florea

Sursa text:  1 Zilele săptămânii, 2 Rugăciuni Sf. Nectarie

3. Ion Ghinoiu, Obiceiuri populare de peste an. Dicţionar, Editura Fundaţiei Culturale Române, Bucureşti, 1997

4. Elena Niculiţă-Voronca,  Datinile şi credinţele poporului român

Colecţia Jurnalul Naţional, antrecalba

Parcul Natural Frumoasa din judeţul Alba


În nuvela Valea Frumoasei publicată în 1938 precum şi în alte povestiri, Mihai SADOVEANU descrie cu multă admiraţie aceste locuri cu nume de basm. Parcul Natural Frumoasa se întinde pe teritoriul administrativ al 24 comune din judeţele Alba, Hunedoara, Sibiu şi Vâlcea, iar 31% din suprafaţă se află în proprietate privată. Parcul este compus din trei masive montane – Cindrel, Lotru, Şureanu – din grupa munţilor Parâng. Aceste entităţi muntoase sunt despărţite de râurile Sadu, Frumoasa şi Sebeş. Forma întregului relief este rotunjită ca urmare a sculpturii într-o alcătuire geologică uniformă din şisturi cristaline. Situl prezintă un relief glaciar bine păstrat, Iezerul Mare, Iezerul Mic şi Iezerul Şureanu fiind cele mai reprezentative circuri glaciare din zonă. În aria parcului se pot diferenţia etaje de vegetaţie – păduri, poiene, pajişti – care se succed pe verticala muntelui de la subalpine către zone alpine de o neasemuită frumuseţe. Valea-Sebesului Manastirea-Oasa Continuă lectura

Mureşenii sau plutaşii din Alba Iulia-Bălgrad-Karlsburg


Transportul pe apele curgătoare cu nave uşoare, era o ocupaţie moştenită şi practicată încă din perioada daco-romană. Dea lungul timpului impresionante cantităţi de aur, sare, lemn, grâne, chiar şi o biserică, au luat drumul pe Mureş, din anticul port roman Portus, astăzi cartierul Partoş din Alba Iulia. Navele străbăteau domol Ardealul şi ajungeau la Szeged, Erau vremurile în care navele-plute erau cele mai rapide mijloace de transport a încărcăturilor mari, iar multe veacuri Mureşul a fost sinonim cu meseria de plutaş.
După 1868, când s-a inaugurat calea ferată Arad-Alba Iulia, moţii din Apuseni şi locuitorii văii Sebeşului mai practicau doar plutăritul cu buşteni de brad, până după al doilea Război Mondial.
Bălgrad Continuă lectura

Colindatul sau Lumea recreată prin Puterea Cuvântului


29Obiceiul Colindatului, cu participarea întregului sat, de la copil la bătrân, prin fastul, ceremonia lăuntrică și prin lumina ce coboară asupra fiecărei case, este manifestarea folclorică cea mai strălucită, asemănătoare doar cu nunta din ciclul obiceiurilor de familie. Dacă în ceremonialul nunţii tradiţionale întâlnim practici rituale de fecunditate, sărbătoarea Naşterii Domnului şi a Anului Nou extinde puterea cuvântului, ideea de renaştere a naturii şi a omului, de fecunditate şi fertilitate, la scara întregului Cosmos. Fiind un obicei străvechi se împletesc aici rămăşiţe ale cultului soarelui şi pământului cu cele creştine.
27 Perioada dintre Crăciun şi Bobotează, 25 decembrie – 6 ianuarie,  inaugurează un nou ciclu temporar şi pe întreg cuprinsul pământului … în ciuda deosebirilor structurilor social – economice şi a varietăţii contextelor culturale, popoarele arhaice cred că lumea trebuie renovată în fiecare an…  (Ion GHINOIU, Obiceiuri populare de peste an. Dicţionar, Editura Fundaţiei Culturale Române, Buc., 1997, p. VII)  , p. 17). Totul se schimbă din temelii iar lumea este recreată prin  puterea cuvântului.
Cercetătorii acestui fenomen spiritual, Mircea ELIADE, Ovidiu BÂRLEA ( Folclorul românesc, vol I Ed. Minerva, Bucureşti, 1981,p. 279), Mihai COMAN (Izvoare mitice, Ed. C.R., Buc., 1980, pp 22 şi urm. ), Octavian BUHOCIU ( Folclorul de iarnă, zorile şi poezia păstorească, Buc., Ed. Minerva, 1979, pp. 20 şi urm.) Ilie MOISE Confreriile de feciori. subliniază neliniştea care cuprinde lumea în această perioadă de tranziţie, căci forţele întunericului – spiritele malefice, pot sugruma mugurul de viaţă nouă, de unde şi o atmosferă de libertinism – veselie debordantă, mâncare şi băutură consumată în cantităţi neobişnuite, de rupere a ordinii fireşti, de haos primordial. Cu atât mai viguros trebuie să fie antidotul – colinda cu caracter sacru – prin care oamenii, evocând cerul şi facerea lumii, o reorganizau după vechiul model cosmic, tonalitatea principală fiind urarea în atmosfera de lumină, cu momente de solemnitate şi mister a coborârii lui Dumnezeu şi a sfinţilor la masa gospodarului, de primire a veştii Naşterii Mântuitorului. Colindele se interpretau de către ceata feciorilor puternic şi continuu, în ritm ferm cu rostul clar de a trezi prin cuvânt lumea la viaţă, la lumină, la armonie.

Ampoita28
Menţinerea practicilor arhaice în obiceiul colindatului, până nu demult, îl apropie de Saturnaliile romane care cădeau în 6 decembrie şi celebrau domnia lui Saturn, zeul semănăturilor şi al agriculturii. Din secolul al IV-lea Crăciunul a fost mutat la 25 decembrie, dată ce coincidea cu Dies Natali Solis Invicti. Astfel Crăciunul se substituie aniversării Soarelui invincibil, preia de la Calendele lui Ianuarie rolul de An Nou, se asociază petrecerilor saturnalice şi practicilor augurale (Monica BRĂTULESCU, Colinda românească, Ed. Minerva, Buc., 1981, p.16).
31
Colinda este cunoscută ca un obicei creştin la toţi românii. Indiferent de vârstă, toţi participă la colindat: de dimineaţă copilaşii, chiar de la primii paşi, pe la vecini, apoi copii mai mari şi spre seară tineretul, după miezul nopţii cei căsătoriţi, iar noaptea ce urmează Naşterii Domnului colindă cei bătrâni care au stat acasă şi au primit colindătorii cu o seară înainte.

      Dumnezeu la început
      Toată lumea a făcut
      A făcut pe Domn Cristos
      Pa Adam foarte frumos
      Şi pe Eva a zidit
      Pe-amândoi i-a întâlnit.
      Şi de mînă i-a luat
      Şi în rai i-a aşezat
      Şi aşa porunci le-a dat
      Din toţi pomii să mănînce
      Numai din pomu-nflorit
      Să nu mînce că-i oprit.
      Şarpele înveninat
      Pe lîngă pom s-a înfăşurat
      Şi-un măr din măr a luat
      Şi lui Eva i l-a dat
      Eva din măr a-mbucat
      Şi lui Adam i l-a dat
      Dumnezău s-o supărat
      Şi din rai i-a aruncat
      Şi-aşa poruncă le-o dat :
      Tu, Adame, meregi în jos
      Vei munci ca un păcătos
      Şi tu, Eva, iar îi mere
      Vei naşte prunci, cu durere.
      Ciucur verde de mătasă
      Sloboade-ne gazdă-n casă (Straja, comuna Berghin, județul Alba)

    Citate, pasaje și arhiva foto :
    * ”Datini și Obiceiuri” Avram CRISTEA și colectiv
    * Tezaur cultural antrecalba

Rezervaţiile naturale din judeţul Alba


Pestera Meziad, Parcul Natural Apuseni

Pestera Meziad, Parcul Natural Apuseni (Photo credit: George Damian / Ghiduri turistice)

Am publicat pe hărţile Google localizarea tututor rezervaţiilor naturale de interes naţional din judeţul Alba.

http://goo.gl/maps/5Nl56

Aceste informaţii sunt postate şi pe portalul comunităţii ANTREC din judeţul Alba:  antrecalba – Rezervații naturale